Tristete

În suflet simt un gol ce nu dispare, 

Un nor de gri ce-mi umple zilele, 

Tristețea mă-nvăluie, mă doare, 

Și umbre grele-mi strâng visele. 

În nopțile tăcute, când stelele suspină, 

Gândurile mele se-ntorc mereu la tine, 

Tristețea mă cuprinde, mă strânge-n brațe reci, 

Și lacrimile curg, un râu fără de margini. 

Dar chiar și-n cea mai neagră deznădejde, 

În suflet port o rază, un fir de speranță, 

Că poate într-o zi, tristețea va pieri, 

Și-n locul ei va răsări din nou, speranța.